Naut cu spanac mediterranean style

IMG_7852

Dupa cum spuneam e inca post, si daca v-ati saturat de iahnie de fasole si fasole facaluita (asa i se zice fasolei batute la Constanta de unde sunt eu) , nautul poate fi o solutie buna sa supravietuim celor mai grele zile de post, cand incepe sa miroasa a fripura si carnati pe scarile blocului.

Desi la noi nautul e mai putin folosit, si pare ceva exotic, este destul de simpla treaba cu el: trebuie tratat ca o simpla fasole uscata. Se cumpara in pungi, uscat, (au si la Lidl de exemplu), se pune in apa cu un praf de bicarbonat pana a doua zi, dupa care se fierbe.

humus 2

Eu il fierb in oala sub presiune, cum fierb si fasolea de altfel, nu de altceva, dar ma plictisesc sa astept si sa tot incerc mereu daca s-a fiert.

Reteta asta o stiu de la fratele meu, care sta in Spania. Din acest motiv, pentru mine, indiferent cat de frig e afara, reprezinta soare, mare si relaxare.

IMG_7835

It goes like this :

INGREDIENTE:

  • 600 grame naut fiert sau din conserva
  • 2 maini de spanac
  • 1 lingurita rasa chimion praf
  • 2 morcovi medii
  • 1 ceapa medie
  • 1 legatura patrunjel
  • 2-3 linguri de ulei de masline

Cum spuneam, nautul se lasa la inmuiat cu o seara inainte cu un praf de bicarbonat. Se pune la fiert in oala sub presiune pentru aprox 20-25 de minute sau, intr-o cratita obisnuita pentru vreo ora, poate mai mult, in functie de cat de proaspat este. Cand este fiert, se scurge si se pune deoparte.

Spanacul se spala si se taie grosier. Puteti folosi si spanac congelat, dar textura celui proaspat este mai potrivita.

Se toaca ceapa marunt, si morcovul se taie in cubulete mici. Se toaca coditele firelor de patrunjel marunt.

In putin ulei de masline, se caleste ceapa, adaugandu-se, cand devine translucida, morcovul, coditele de patrunjel tocate si chimionul. Cand s-au inmuiat, se adauga nautul si apa fierbinte pana se ajunge la consistenta unei iahnii. Se lasa cam 10 minute la fiert, mai exact pana se fierbe morcovul . Se adauga spanacul, lasandu-l sa se incorporeze in mancare. In momentul in care spanacul s-a patruns, se stinge focul. Incercati sa nu over- fierbeti spanacul pentru ca isi pierde din textura si din proprietati.

IMG_7848

Cand se serveste se adauga frunze de patrunjel deasupra.

In loc de patrunjel merge foarte bine si marar, sau le puteti folosi pe amandoua.

Enjoy!

Light style transparent

Daca vreti sa fie on the light side, folositi o cantitate mica de ulei de masline, aproximativ o lingura, si inabusiti ceapa, coditele de patrunjel, chimionul si morcovul cu putina apa.

Aceasta reteta a aparut prima data pe hobbychef.ro

Anunțuri

De ce olandezele nu au celulita

dutch mom

Cei care ma cunosc stiu despre marea mea fascinatie pentru Olanda. Si nu, nu are legatura cu o admiratie generala adresata Vestului. Nu pentru ca nu as fi avut-o la un moment dat. Dar am avut ocazia sa traiesc pentru un timp acolo si am vazut si bune, si rele, ocazie cu care chiar mi s-a intarit patriotismul. Dar, despre asta in episoadele viitoare.

Azi, despre olandeze si celulita lor, care, dupa cum spuneam, lipseste. 🙂

Cand am ajuns prima data in minunata Olanda, socul a fost atat de mare incat a trebuit sa imi sun prietenele sa le spun:

” Frate, ma tot uit la fetele de pe aici si nu au pic de celulita ”

” Those bitches! ” a venit raspunsul, logic de altfel.

M-am tot gandit la treaba asta de atunci. (Nu continuu, ca sa fim clari :)).

De ce? Si cum de: ELE NU?!?! Prin ce miracol al sortii, tocmai ele, care printre altele, sunt si blonde, inalte si cu ochi albastri, au parte de soti ca olandezul tipic, tot inalt, blond si cu ochi albastri?! Atat de nedreapta sa fie soarta?!

A, si am uitat sa precizez: cel mai apropiat fel de mancarea nationala sunt cartofii prajiti. Asta ca sa fie totul si mai incredibil.

Cum de la noi prajelile sunt invinuite ca provoaca atatea rele (gen: they will kill you), iar la ei oamenii traiesc pana la varste atat de inaintate incat ajung in topul Europei?

Ei bine, in anul petrecut acolo in care am avut ocazia sa admir acest popor evoluat( imo) a inceput sa devina destul de clar de ce.

De ce? Pentru ca, atunci cand ploua sau ningea oamenii, inclusiv copii, mergeau la job-uri si la scoli CU BICICLETA. Traficul, pe care noi il uram cu atat de multa ardoare, exista intr-o masura mult mai mica, locul fiindu-i luat de multe, nenumarate si usor-ruginite biciclete. Eu una nu m-am asteptat. Exact cand as fi vrut sa ma ascund de frig si, potrivit traditiei romanesti sa imi pun bicicleta la pastrare pana in vara, nu a fost cazul. Temperaturile, ce-i drept, nu coboara atat de mult ca la noi, dar, oricum, olandezii si olandezele in cauza nu au nicio jena sa circule chiar daca e putina zapada. Iar ploile sunt ceva obisnuit la ei.

E un fenomen interesant care se intampla atunci cand te integrezi intr-o comunitate: te adaptezi la ceea ce vezi ca fac oamenii, si pierzi din vedere mai usor ceea ce ai fi facut potrivit backround-ului. De-aia mi-am cumparat bicicleta imediat cum am ajuns acolo. De-aia am folosit-o cat am putut de des, si fara multe comentarii legate de vreme sau de intemperii. Totul devine mai simplu cand ai exemple imprejur. Si de-aia olandezele nu au celulita. Pentru ca sedentarismul la poporul olandez este mult mai redus decat la noi.

Este, bineinteles mult mai sigur sa folosesti bicicleta in Olanda. Si, de cand am trait acolo, am realizat ca, exact cum se intampla de obicei, it’s all about  mentality. Pentru ca au fost si sunt destepti. Pentru ca nu s-a intamplat peste noapte nici la ei. Daca va uitati la clipul asta o sa vedeti ce au facut sa aiba infrastructura respectiva:

Poate, daca ne concentram si noi, si ne dam seama ca beneficiile pentru sanatate ar fi imense, ne apucam sa mergem mai mult cu bicicleta si sa luptam pentru conditii mai bune – piste de bicicleta si protectie pentru biciclisti.

PS.: Doamne-doamne nu e chiar asa de nedrept: Au si ele celulita, dar mult, mult mai putina. Si, ma gandesc ca ceva dreptate o fi la mijloc, poate or fi rasplatite ca se chinuie sa care bicicletele alea mari si grele, fara sa se gandeasca sa aiba ca target sa isi urce funduletul intr-un BMW… 😉

Asa ca, fetelor, daca vrem mai putina celulita, inainte sa dam o groaza de bani pe masaj anticelulitic, electrostimulare, creme si alte prostii, hopa sus pe bicicleta, in fiecare zi! 🙂 No amount of apa cu lamaie will make the same difference ca o plimbare cu bicicleta in aer liber… 😉

dutch girl

sursa foto: Pinterest

Proudly local

buy local 1

As I was saying,  maine, 4 decembrie, va avea loc Food Blogger Conference, winter edition. CAN’T. WAIT.

Dincolo de networking, noutati din domeniu si mai ales mancare buna, unul din motivele pentru care voi participa ( in onoranta calitate de ambasador :D) , este acela ca sunt sigura ca se vor discuta, ca si la editiile anterioare, subiecte care ne intereseaza pe toti, de la nutritie pana la accesul la ingrediente cat mai calitative posibil.

In aceasta perioada, se observa din ce in ce mai mult trezirea constiintei nationale. Pe mine ma bucura foarte mult asta. Mi se pare ca e nevoie de mandrie nationala, de aprecierea a ceea ce avem bun si calitativ in tara noastra. Si e normal ca tot ceea ce tine de alimente si alimentatie sa fie printre primele prioritati. Ce am observat, over and over again, din UK pana in Australia, este crearea identitatii nationale in concordanta cu produsele pe care tara respectiva le produce. Atunci cand am citit pe o eticheta „Proudly produced in Australia” si cand mi s-a explicat ca australienii prefera de cele mai multe ori sa cumpere alimente produse pe teritoriul lor, m-a incercat o senzatie de regret insotita de o revelatie: si la noi sunt atat de multe produse, mult mai naturale decat in alte parti, dar lipsa de promovare si de orgnizare a producatorilor are ca efect castigul marilor branduri care stiu sa comunice mai bine si sa isi promoveze produsele eficient. SI ESTE PACAT.

La editia din vara a Food Bloggers Conference unii dintre cei mai importanti chefi romani si-au exprimat dorinta de a avea ca furnizori producatori romani de legume, fructe, carne, etc pentru restaurantele pe care le conduc. Cred ca e foarte important sa ajunga aceasta informatie la urechile potrivite, si poate, incet, incet vom avea si noi afisat in supermarketuri si restaurante, asa cum se intampla in toata lumea : „proudly local”.

In perioada asta, cu un premier care are ca specialitate agricultura si accesarea fonndurilor europene, sunt sigura ca va exista o sansa marita de dezvoltare a acestei parti a economiei.

Sper sa vorbim maine despre asta, despre cum s-ar putea sustine acest lucru cat mai coerent si prin atitudinea noastra ca bloggeri, oameni care zi de zi se informeaza despre ceea ce inseamna food in Romania, si sa intelegem ca trebuie sa contribuim si noi cat mai mult, prin comunicare eficienta, la sustinerea economiei, prin promovarea produselor locale. Because, let’s face it: nimic nu are gust mai bun decat o rosie de gradina din Romania. Sau decat  un gem din fructe de padure adevarat. Si mai sunt atatea si atatea exemple.

Daca ne implicam si noi, poate vor incepe si producatorii sa creada ca pot sa furnizeze produse in cantitati mai mari, ca exista interes si cerere, si vor invata sa lupte sa ofere o dversitate mai mare si o calitate constanta.

Asa ca, please involve yourself. Conferinta se poate urmari si live pe website-ul http://www.2015.foodbloggers.ro/ . Si daca o veti urmari in numar cat mai mare, exista o sansa, ca poate unul dintre voi care e ruda cu Tanti Maria care cultiva rosii sa ii spuna ca ca un super – chef, undeva, intr-o bucatarie perfomanta a unui restaurant de la oras, isi doreste foarte mult sa gateasca cu rosiile ei gustoase. Si poate va face un efort mai mare sa cultive mai multe soiuri, pentru ca va crede in importanta a ceea ce produce.

sursa foto: Pinterest

Best.Breakfast.Ever.

photo 2
Stii zilele alea in care te trezesti usor spre pranz si ai pofta de un breakfast perfect dar, din motive ( obiective:) nu ai chef, sau forta sa iesi din casa? 😉
Pentru mine, menemen este ACEL mic dejun.

Menemen este de fapt un fel de omleta turceasca cu legume dar una cu o textura matasoasa care o face micul dejun perfect. Exact textura respectiva e importanta ca sa zici ca ti-a iesit un menemen, iar asta nu e chiar asa usor.

 E ciudat cum cele mai simple retete sunt cele mai bune dar si cele mai grele cumva, nu? Eu, dupa multiple peripluri prin Turcia, inclusiv la cel mai bun loc care serveste doar asa ceva , am ajuns destul de aproape de the real thing.! 😀

Ingredientele necesare pentru 2 persoane sunt:

  • 3 roșii
  • 1 ceapa medie
  • 2- 3 ardei capia verde (sau ardei grasi medii)
  • 1 lingura de bulion – daca reusesti sa gasesti pasta de rosii turceasca e si mai bine
  • 50 ml apa
  • ulei de masline
  • 4 oua
  • Sare, piper, pul biber

Rosiile (decojite), ardeiul si ceapa  (care e optionala, sunt variante de menemen si fara ) se toaca marunt. Începând cu ceapa, se calesc legumele până se inmoaie într-o tigaie cu ulei de masline.

Reteta originala foloseste unt în loc de ulei de măsline pentru gătit, eu folosesc ulei de masline pentru a gati in stil mediteraneean. Dupa ce legumele sunt vizibil calite, adauga in tigaie bulionul amestecat cu apa, lasa sa fiarba putin, dupa care, mareste focul si adauga ouale, amestecand foarte repede. Cand ajungi la o textura cremoasa opreste focul. Este important ca ouale sa nu ajunga coagulate complet si tari, practic sa poata curge. Bineinteles, momentul in care opresti focul este in functie si de gusturile tale. (Momentul in care am fotografiat eu  a fost intr-o zi cand eram in compania unei prietene care prefera ouale mai coagulate).

photo 2photo 3
photo 2
Se mananca fierbinte, cu paine si pul biber presarat peste.
Daca vrei: fa o salata de rosii cu ulei de masline si presara peste menta uscata.
healthy style roz
O lingurita de ulei de masline pentru fiecare 2 oua, deci la cantitatile de mai sus, 2 lingurite de ulei de masline.

Food Bloggers Conference

logo

Am trecut prin multe etape  pana acum in viata mea profesionala: de la medicina dentara la rulmenti si multe altele intre timp.Toate au fost interesante in felul lor, mi-au adus in viata oameni la care tin si acum.

Toate domeniile in care am ajuns in decursul acestor ani au avut, la un moment dat, conferinte, expozitiii, care mai de care mai importante, din Shanghai pana la Hanovra, and so on. Am participat la ele in diverse calitati, de la medic pana la componenta echipei de vanzari, marketing sau management.

Ce e interesant e ca, dincolo de importanta evenimentelor, de necontestat, of course, e ca, eu personal, anul acesta in februarie cand am ajuns la Food Bloggers Conference  e prima oara cand m-am simtit in locul potrivit. 🙂

De ce? Pentru ca am stat si am ascultat, fara sa ma uit nici macar o data la ceas, si, pentru prima data, nu mi s-a parut obositoare o astfel de conferinta, ci exciting. Ce a fost iar surprinzator, este ca, desi am fost de mai multe ori de cealalta parte a baricadei, alaturi de organizatori si nu de participanti, si ma asteptam sa observ diverse puncte mai putin bune, nu prea am avut ocazia. A decurs totul foarte bine dpdv organizatoric, si mai mult, cred ca este prima data cand am vazut cum se respecta toate orele fixate ale evenimentului.

De aceea, cand am primit vestea ca se organizeaza si editia de iarna m-am bucurat. Dincolo de partea, absolut subiectiva, in care eu ma simt ca facand parte din aceasta comunitate de bloggeri de food, cred ca evenimentele de acest fel sunt foarte importante pentru noi si ca tara. Cred ca noi, ca food bloggeri avem responsabilitati care tin de informare, despre nutritie cat mai sanatoasa bazata pe produse de sezon, de promovarea produselor locale si  multe altele. Revin, mai pe larg, intr-un post separat despre asta.

Editia de iarna are loc pe 4 decembrie si sunt tare incantata, pentru ca de data asta sunt Blogger Ambasador. 😀

Asa ca, to be continued…. 🙂

 

Chef style: Taste, taste, taste

Incep azi o noua rubrica: Chef style.

Pe masura ce ma invart si avant in lumea gatitului, incep sa inteleg din ce in ce mai mult ca diferenta dintre o mancare gatita in mod corespunzator si una ne- o fac micile detalii din experienta bucatarului, care stie exact ce trebuie sa faca in asa fel incat sa isi gateasca meniul perfect.

In primul rand NIMENI NU STIE TOTUL.  Ca in orice profesie, si cei mai mari chefi invata tot timpul. De fapt, cred ca asta ii face sa fie mari. 😉 De la Jamie Oliver pana la Raymond Blanc, vine mereu acelasi sfat: Taste, taste, taste! 🙂

Eu nu sunt un chef, nici pe departe. 🙂 Pentru mine, ei sunt ca niste rock-stars si incerc sa invat cat mai mult din cartile pe care le scriu si din orice alte surse de informatie la care am acces. Tot timpul incerc sa intreb, sa vad cum pot sa fur niste meserie, si m-am gandit sa fac aici o baza de date cu tipsurile pe care le aud/citesc/invat.

Cred ca cel mai important sfat este acela ca MANCAREA TREBUIE GUSTATA. De cate ori e nevoie, in timpul gatitului, pana la final. ( Nu gustati puiul crud insa, e putin riscant). Trebuie verificata asezonarea si felul in care aromele se imprietenesc unele cu altele. Daca intrebi orice chef, oricat de faimos, iti va spune ca a gusta mancarea este unul dintre cele mai importante aspecte ale meseriei lui. De ce? Pentru ca el stie ca atunci cand gusti esti in control. Posibilitatea de a obtine o mancare prost gatita este mult mai mica daca pe parcurs ai verificat modul in care se combina ingredientele.

A gusta este ca si cum ti-ai construi o baza de date, a ta proprie de arome si texturi, o baza de date care te ajuta fara ca macar sa iti dai seama, de fiecare data cand gatesti.

Later edit: Ieri, dupa ce am scris postul de mai sus am fost sa vad filmul „Burnt”  – „Super -chef” . Coincidentaly, pe unul din peretii bucatariei in care Bradley Cooper arunca cu farfuriile este scris exact asa:  „Taste, taste, taste” . Filmul e destul de tare, eu daca as fi avut timp as fi intrat sa-l vad din nou! :)))

Oricum, si fara sa te pasioneze gatitul merita vazut. Pentru ca Bradley Cooper. 😉

So, taste, taste, taste! Mark my words! 😉

 

 

Cafeaua turceasca. Cofeina + o barfa mica = love :)

photo 4-5

Cafeaua turceasca pentru turci nu este doar o cafea. Este un si un pretext. Un pretext pentru socializare. Pentru ultima barfa despre vecina. Pentru a te opri putin din munca. Pentru a mai sta putin dupa o cina copioasa. Chiar si pentru cumparaturi: patronul unui magazin ar face orice sa te faca sa te simti confortabil incat sa bagi mana cat mai adanc in buzunar. Iti va oferi ceai sau cafea, si va avea intotdeauna o solutie ca in cateva minute sa le ai.

In Turcia, cafeaua face parte din toate aspectele vietii si e tratata cu respect si seriozitate. Există chiar si o tradiție de nuntă numita „Kiz-isteme”, în care mirele cere mana miresei familiei acesteia. In timpul acestui ritual, fata trebuie să pregătească cafeaua pentru membri importanți ai familiilor, care trebuie să aprecieze dacă este capabila sa faca o cafea buna. Exista insa un truc: cafeaua mirelui se face cu sare in locul zahărului, pentru a testa reactia acestuia. Sensul este că, dacă reacția sa este una de respingere, el nu va fi în măsură să accepte și iubească mireasa si atunci cand greseste… Exact…E doar primul test 😉
Pregatirea unei cafele turcesti nu este dificila. Primul lucru pe care trebuie să-l știi este că în funcție de cantitatea de zahăr, cafeaua poate fi fara zahar – Sade, cu putin zahăr  – Orta, sau cu mai mult zahăr – Sekerli.

Intotdeauna intr-un restaurant turcesc autentic intrebarea legata de cantitatea de zahar se va pune o data cu inregistrarea comenzii, deoarece cafeaua se prepara impreuna cu zaharul.

In Turcia, de obicei se face într-un ibric din cupru dar poti folosi orice ibric.

Daca tot faci cafea turceasca ar trebui sa folosesti.. interestingly enough…cafea turceasca. 🙂 Se gaseste acum mai prin toate supermarketurile, de obicei marca Mehmet Efendi

Cafeaua tradițională turcească se face pe cărbune sau nisip iar acasa se face pe ochiul cel mai mic al aragazului, setat la minim.

Important de stiut este ca ingredientele sunt amestecate înainte:

  • apa la temperatura camerei, măsurata cu o ceasca mica
  • cate 2 lingurite de cafea pentru fiecare ceasca
  • in functie de cum doriti cantitatea de zahar, pentru o cafea Orta ar trebui să puneti o lingurita sau pentru sekerli doua. Se amestecă ingredientele cu o lingurita, apoi se aseaza ibricul pe aragaz fara a mai amesteca. În momentul în care cafeaua este aproape de fierbere si spuma începe să devina albicioasa (adica se formeaza caimacul) poti lua o parte din ea cu o lingurita si pune in cesti. Dupa ce fierbe, se ia repede de pe flacăra și se toarnă, pe rând, în cantități mici, cafeaua in fiecare ceașcă, in mod egal. Cafeaua turcească este intotdeauna servita cu apă.Dupa cum spuneam si la inceput, cel mai important lucru despre cafeaua turcească este socializarea pe care o aduce cu ea. Nu cred ca am vazut vreodata pe cineva band-o singur. E aproape sigur ca daca o sa faci una, o sa apara prin preajma un prieten, vecin sau un simplu trecator cu care sa o imparti. Try it, I dare you! 🙂

 

Afyet olsun! 🙂